15 min read

Cerințele privind arhivarea facturilor electronice în UE și în țările din CCG: explicații privind perioadele de păstrare, integritatea și semnăturile digitale

Cerințele privind arhivarea facturilor electronice în UE și în țările din CCG: explicații privind perioadele de păstrare, integritatea și semnăturile digitale

Fiecare mandat de facturare electronică se încheie în același mod: cu un fișier care trebuie păstrat, neschimbat, timp de ani de zile. Cu toate acestea, majoritatea proiectelor de conformitate își cheltuiesc bugetul pe emiterea și procesarea facturilor și tratează arhivarea ca pe ceva ce sistemul ERP „face deja”. Acest ghid explică ce presupune de fapt arhivarea facturilor electronice în UE și în țările din CCG în 2026: cât timp trebuie păstrate facturile în fiecare țară, ce înseamnă în practică integritatea și autenticitatea, când este necesară o semnătură digitală sau un sigiliu electronic calificat și unde pot fi stocate fizic datele. Acesta este destinat responsabililor cu conformitatea și managerilor IT care au nevoie de un singur document de referință înainte de a aproba un proiect de arhivare.

De ce arhivarea facturilor electronice este acum o chestiune de conformitate, nu una de stocare

În cadrul sistemului pe suport de hârtie, „păstrarea facturilor” însemna un dulap de dosare și un program de păstrare. În cadrul facturării electronice obligatorii, obiectul arhivat este un fișier de date structurat (UBL, CII, XRechnung, Factur-X, FA(3) sau un format XML național), care conține adesea un identificator al autorității fiscale, un lanț hash sau o ștampilă criptografică. Autoritățile fiscale se așteaptă să poată revalida acel fișier, nu o copie tipărită în format PDF a acestuia, la ani de zile după tranzacție. Trei lucruri s-au schimbat simultan:

  • Obiectul arhivat s-a schimbat. În Germania, de exemplu, partea XML structurată a unei facturi electronice reprezintă factura propriu-zisă; o versiune PDF nu o înlocuiește. În Arabia Saudită, fișierul XML arhivat trebuie să conțină în continuare ștampila criptografică, UUID-ul, hash-ul și codul QR aplicate la emitere.
  • S-au modificat termenele de păstrare. Mai multe țări și-au revizuit perioadele în 2025 și 2026: Germania a redus perioada de păstrare a facturilor la opt ani, Belgia a revenit la șapte ani, iar Franța extinde perioada de păstrare fiscală de la șase la zece ani pentru documentele a căror perioadă de păstrare expiră după 1 ianuarie 2027.
  • Platformele guvernamentale păstrează acum copii. KSeF din Polonia stochează facturile structurate timp de zece ani; RO e-Factura din România pune XML-ul sigilat la dispoziție pentru descărcare doar 60 de zile; SDI din Italia păstrează copii; facturile din Emiratele Arabe Unite și din Franța circulă prin intermediul furnizorilor acreditați. Acest lucru ridică o nouă întrebare: copia deținută de platformă vă exonerează de propria obligație? În majoritatea țărilor, răspunsul este negativ.

Dacă încă încercați să identificați care sunt mandatele aplicabile grupului dumneavoastră, începeți cu ghidul nostru complet privind conformitatea globală în materie de facturare electronică. Acest articol aprofundează regulile de păstrare și integritate care depășesc durata de valabilitate a mandatului în sine.

Baza de referință a UE: articolele 233 și 244–249 din Directiva privind TVA-ul

Directiva UE privind TVA-ul (2006/112/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE) stabilește cadrul comun pe care se bazează reglementările fiecărui stat membru.

Articolul 233: autenticitatea, integritatea și lizibilitatea

Articolul 233 prevede că autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi trebuie asigurate din momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de păstrare. Acesta lasă alegerea metodei la latitudinea întreprinderii, dar menționează trei metode care sunt întotdeauna acceptate:

  1. Controale interne care creează o pistă de audit fiabilă între factură și tranzacția aferentă (comandă de achiziție, aviz de livrare, contract, plată). Aceasta este abordarea cea mai comună și cea pe care o îndeplinesc deja majoritatea proceselor EDI și de tip „procure-to-pay”.
  2. O semnătură electronică avansată bazată pe un certificat calificat (în termenii eIDAS, o semnătură electronică calificată sau, pentru persoanele juridice, un sigiliu electronic calificat).
  3. Schimbul electronic de date (EDI) în cadrul unui acord de schimb care garantează autenticitatea și integritatea.

În practică, semnătura digitală reprezintă o opțiune, nu o cerință generală a UE. Ceea ce este obligatoriu este să puteți demonstra, pentru fiecare factură arhivată, care dintre cele trei metode a asigurat protecția acesteia și că protecția a fost menținută pe întreaga perioadă de păstrare.

Articolele 244–249: cine stochează, unde și sub ce formă

Articolele privind stocarea stabilesc repartizarea sarcinilor. Fiecare persoană impozabilă trebuie să păstreze copii ale facturilor emise și primite (art. 244). Statul membru decide perioada de păstrare (art. 247) și poate impune ca facturile să fie păstrate în forma în care au fost trimise sau primite, adică datele structurate originale pentru facturile electronice. Statele membre pot permite păstrarea în afara teritoriului lor, dar, de obicei, numai dacă facturile rămân pe deplin accesibile online pentru autoritatea fiscală, iar unele dintre ele impun o notificare prealabilă. Pachetul „TVA în era digitală” (ViDA), adoptat în martie 2025, armonizează definiția facturii electronice în conformitate cu standardul EN 16931 și introduce raportarea digitală începând cu 2030, dar nu armonizează perioadele de păstrare. Acestea rămân la nivel național, motiv pentru care tabelul de mai jos prezintă încă variații între patru și zece ani în cadrul unei singure piețe unice.

Perioadele de păstrare a facturilor pe țări (UE și CCG, noiembrie 2026)

Tabelul următor prezintă pe scurt regulile generale aplicabile facturilor cu TVA. Perioadele mai lungi se aplică frecvent bunurilor de capital, bunurilor imobiliare, auditurilor în curs și termenelor de prescripție suspendate, iar legislația contabilă prevede adesea perioade mai lungi decât legislația privind TVA-ul. Verificați întotdeauna legislația în vigoare înainte de a stabili o politică de ștergere; mai multe dintre aceste cifre s-au modificat în ultimele 24 de luni.

ȚarăPerioada generală de păstrare a facturilorSe calculează de laCe trebuie să conțină arhiva / reguli importante
Germania8 ani (§ 14b UStG, începând cu 1 ianuarie 2025); 10 ani pentru registre și conturi (§ 257 HGB)Sfârșitul anului calendaristic de emitereFișierele XML structurate trebuie păstrate neschimbate (GoBD, scrisoarea BMF din 15 octombrie 2025); formatul PDF nu este suficient; stocarea în Germania sau în altă țară din UE, cu acces complet de la distanță
Franța6 ani pentru scopuri fiscale (LPF art. L102 B), termenul crescând la 10 ani pentru documentele a căror perioadă de valabilitate expiră după 1 ianuarie 2027 (Legea 2026-534 din 25 iunie 2026, art. 36); 10 ani pentru contabilitate (Codul comercial, art. L123-22)Încheierea exercițiului financiar / ultima înregistrarePăstrați factura de referință în formatul schimbat prin intermediul PA-ului dvs. (Factur-X, UBL sau CII), împreună cu dovezile privind pista de audit; arhivele AFNOR NF Z42-013 / NF 461 constituie standardul de referință recunoscut
Belgia7 ani (art. 60 din Codul TVA); prelungirea din 2022 la 10 ani a fost abrogată, aplicându-se TVA-ului datorat începând cu 1 ianuarie 2023 (Circulara 2026/C/31)1 ianuarie după anul emiteriiFacturile Peppol BIS emise în conformitate cu mandatul B2B din 2026 trebuie stocate într-un format structurat; raportarea electronică începând cu 2028 adaugă datele raportate la pista de audit
PoloniaKSeF stochează facturile structurate timp de 10 ani (art. 112aa din Legea TVA); după această perioadă sau în cazul în care obligația fiscală nu a prescris încă, contribuabilul le stocheazăSfârșitul anului de emitereStocarea în KSeF scutește contribuabilul de obligația de păstrare a facturilor KSeF; facturile emise în afara KSeF (moduri offline, B2C, cumpărători străini) respectă regula normală de 5 ani de la sfârșitul anului în care a devenit exigibilă taxa
România5 ani pentru facturi, celelalte documente justificative și registrele contabile (Legea 82/1991, art. 25, modificată prin Legea 36/2023); documentele emise până la 31 decembrie 2022 păstrează vechiul termen de 10 ani; situațiile financiare anuale 10 ani1 iulie a anului următor încheierii exercițiului financiarObiectul relevant juridic este XML-ul validat în RO e-Factura și returnat cu sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor (OUG 120/2021); PDF-ul nu are valoare juridică; SPV păstrează fișierul pentru descărcare doar 60 de zile, deci trebuie preluat în propria arhivă
Spania4 ani pentru TVA (termen de prescripție); 6 ani pentru registrele contabile (art. 30 din Codul comercial)Sfârșitul perioadei de depunere / ultima înregistrareÎnregistrările de facturare Verifactu și viitorul mandat B2B (începând cu 6 octombrie 2027) impun înregistrări care să nu poată fi falsificate; consultați ghidul nostru privind mandatul din Spania
Italia10 ani (art. 2220 din Codul civil)Data ultimei înregistrăriToate facturile B2B trec prin SDI, dar fiecare parte trebuie să-și gestioneze propria arhivă „conservazione a norma” cu semnătură digitală, marcaj temporal și un manual de conservare
Olanda7 ani (art. 52 AWR); perioadă mai lungă pentru sectorul imobiliarSfârșitul exercițiului financiarDepozitarea în străinătate este permisă dacă autoritatea fiscală păstrează accesul
Portugalia10 ani (art. 52 CIVA)Sfârșitul anuluiFacturile în format PDF trebuie să conțină o semnătură electronică calificată sau un sigiliu începând cu 1 ianuarie 2026 pentru a fi considerate facturi electronice valabile
Ungaria5 ani pentru TVA; 8 ani pentru contabilitate1 ianuarie a anului următor emiteriiRaportarea facturilor în timp real (Online Számla) este obligatorie; facturarea electronică în sine este voluntară, cu QES, controale comerciale sau EDI ca metode de asigurare a integrității
Arabia Saudită6 ani; 11 ani pentru înregistrările legate de sectorul imobiliarSfârșitul perioadei fiscaleFișierele XML trebuie păstrate cu ștampilă criptografică, UUID, hash și cod QR; înregistrările trebuie să fie accesibile pe teritoriul Regatului
Emiratele Arabe Unite5 ani; 7 ani pentru imobiliare (Decizia Cabinetului 74/2023, art. 3); termen prelungit în timpul auditurilorSfârșitul perioadei fiscaleMD 243/2025, art. 11, impune stocarea „pe teritoriul statului”; liniile directoare ale Ministerului Finanțelor precizează că serverele din străinătate sunt acceptabile dacă înregistrările pot fi recuperate și reproduse pentru FTA
Egipt5 aniSfârșitul anului fiscalFiecare factură electronică B2B, notă de credit și notă de debit trebuie să fie semnată digital (HSM sau token USB) înainte de transmiterea către ETA

Merită evidențiate două tendințe. În primul rând, UE se îndreaptă spre o perioadă mai lungă de păstrare a documentelor fiscale (Franța), în timp ce scurtează perioada generală de păstrare a facturilor în cazul în care logica documentelor pe hârtie nu mai este aplicabilă (Germania, Belgia, România). În al doilea rând, regimurile din Țările Consiliului de Cooperare din Golf (CCG) prevăd perioade mai scurte de păstrare, dar sunt mai stricte în ceea ce privește forma: arhivele din Arabia Saudită și Egipt trebuie să păstreze documentul semnat exact așa cum a fost validat, ceea ce exclude „regenerarea” unei facturi pe baza datelor din sistemul ERP în momentul auditului.

Integritatea și autenticitatea: ce vor verifica de fapt auditorii

Perioadele de păstrare sunt ușor de declarat, dar greu de dovedit. Atunci când un auditor fiscal extrage o factură electronică din 2027 în 2034, acesta va verifica, de obicei, patru aspecte.

1. Este acesta fișierul structurat original?

În cazul formatelor hibride, precum ZUGFeRD și Factur-X, trebuie păstrate atât fișierul PDF, cât și fișierul XML încorporat; fișierul XML este partea relevantă din punct de vedere legal. Dacă convertiți facturile într-un format intern pentru procesare, normele GoBD din Germania impun ca atât versiunea originală, cât și cea convertită să fie păstrate sub același index. Tipărirea unei facturi electronice primite și arhivarea documentului pe hârtie sunt interzise în mod explicit. Comparația noastră dintre XRechnung, ZUGFeRD și Factur-X explică ce conține fiecare format și, prin urmare, ce trebuie arhivat.

2. Puteți dovedi că nu a fost modificată?

Aici intervine importanța metodei prevăzute la articolul 233. O abordare bazată pe controale interne necesită ca documentele și jurnalele care constituie pista de audit să fie păstrate pe toată durata de viață a facturii. O abordare bazată pe semnătură necesită semnătura, lanțul de certificate și, pe perioade lungi, re-marcarea temporală sau un sigiliu la nivel de arhivă, astfel încât semnătura să rămână verificabilă după expirarea certificatului. Sistemele de autorizare preiau o parte din această sarcină: o factură din Arabia Saudită poartă ștampila criptografică a ZATCA și un hash care o leagă de factura anterioară, o factură din Polonia poartă numărul KSeF și chitanța oficială (UPO), o factură din România poartă sigiliul Ministerului Finanțelor și indexul de încărcare din SPV, iar o factură din Franța poartă stările ciclului de viață schimbate prin intermediul PA. Arhivați aceste tokenuri împreună cu factura; ele reprezintă cea mai ieftină dovadă de integritate pe care o veți obține vreodată.

3. Este lizibilă și reproductibilă la cerere?

Lizibilitatea înseamnă că o persoană o poate citi, ceea ce, în cazul XML, implică o foaie de stil sau un vizualizator care redă datele arhivate fără a le altera. Reproductibilitatea înseamnă că autoritatea fiscală poate primi fișierul în forma sa originală într-un termen rezonabil, iar unele administrații (Franța, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită) se așteaptă la un export lizibil de către mașini, nu la capturi de ecran.

4. Unde este stocat și cine are acces la el?

Regulile privind locația datelor sunt cele mai des ignorate. Germania permite stocarea oriunde în UE, cu acces complet de la distanță; Țările de Jos permit stocarea în străinătate dacă autoritatea își păstrează accesul; legislația din Emiratele Arabe Unite menționează stocarea „în interiorul statului”, în timp ce liniile directoare ale Ministerului Finanțelor acceptă servere străine, cu condiția ca înregistrările să poată fi recuperate și reproduse pentru Autoritatea Fiscală Federală; sursele saudite au opinii diferite cu privire la faptul dacă serverele trebuie să se afle fizic în Regat sau doar să fie accesibile din acesta. Prin urmare, o arhivă multinațională necesită etichete de localizare pentru fiecare țară în parte și, în cadrul CCG, o cale de acces documentată din interiorul țării.

Semnăturile digitale și sigiliile electronice calificate: când sunt necesare?

Răspunsul la întrebarea „trebuie să semnăm facturile electronice?” diferă în funcție de locul în care este emisă factura și de regimul care o reglementează.

Cazurile în care semnătura sau sigiliul sunt obligatorii

  • Egipt: fiecare factură electronică B2B, notă de debit și notă de credit este semnată digital folosind un HSM sau un token USB înainte de a fi transmisă Autorității Fiscale din Egipt.
  • Arabia Saudită: facturile din Faza 2 (integrare) poartă o ștampilă criptografică generată cu ajutorul Identificatorului de Ștampilă Criptografică emis de ZATCA; ștampila este aplicată de soluția de facturare electronică conformă, iar ZATCA validează sau raportează factura.
  • Portugalia: facturile în format PDF schimbate între întreprinderi (B2B) trebuie să poarte o semnătură electronică calificată sau un sigiliu începând cu 1 ianuarie 2026 pentru a fi considerate facturi electronice.
  • România: emitentul nu trebuie să semneze factura, însă XML-ul validat de RO e-Factura este returnat cu sigiliul electronic al Ministerului Finanțelor. Acest fișier sigilat, nu originalul încărcat și nici un PDF, este cel pe care ANAF îl solicită la control, deci aceasta este versiunea care trebuie arhivată.
  • Italia: factura trimisă către SDI nu este semnată în cadrul schimburilor B2B, dar pachetul de arhivare „conservazione a norma” trebuie să fie semnat digital și să conțină o marcă temporală.

În cazul în care este opțional

În Germania, Franța, Belgia, Polonia, Spania, Ungaria și Țările de Jos (precum și pentru emitent în România), o semnătură electronică calificată sau un sigiliu electronic calificat reprezintă una dintre metodele acceptabile în temeiul articolului 233, dar nu este obligatorie. Modelele de validare și schimb (KSeF, RO e-Factura, rețeaua PA din Franța, Peppol) oferă, de obicei, dovezi echivalente prin intermediul identificatorilor de platformă și al mesajelor de stare. Cu toate acestea, multe companii aplică un sigiliu calificat la nivel de arhivă, deoarece este cea mai simplă modalitate de a dovedi integritatea pe întreaga perioadă de păstrare, fără a menține o pistă de audit personalizată pentru fiecare proces.

Vocabularul eIDAS într-un singur paragraf

În conformitate cu Regulamentul eIDAS (910/2014, revizuit prin Regulamentul 2024/1183), o semnătură electronică aparține unei persoane fizice, în timp ce un sigiliu electronic aparține unei persoane juridice; prin urmare, facturile emise de o companie utilizează sigilii. Un sigiliu calificat este creat cu un certificat calificat pe un dispozitiv calificat de creare a semnăturilor și beneficiază de cea mai puternică prezumție juridică de integritate și origine în toate statele membre. În cazul în care o normă națională prevede „semnătura electronică avansată bazată pe un certificat calificat” (formularea din directivă), un sigiliu calificat de la un furnizor de servicii de încredere din UE îndeplinește această cerință.

Platforma guvernamentală arhivează documentele în numele dumneavoastră?

Aceasta este întrebarea care pune în dificultate grupurile care își desfășoară activitatea în mai multe țări de autorizare. Răspunsul scurt este: uneori, parțial și niciodată pentru toate situațiile.

  • Polonia (KSeF) stochează facturile structurate timp de zece ani de la sfârșitul anului de emitere și îi scutește pe contribuabili de obligația separată de arhivare a acestor facturi. Facturile care nu au fost înregistrate niciodată în KSeF (facturile în modul offline care nu au fost încă încărcate, facturile B2C, facturile către cumpărători străini emise în afara sistemului) și orice factură a cărei obligație fiscală nu a prescris încă după zece ani rămân în responsabilitatea dumneavoastră.
  • România (RO e-Factura / SPV) validează și sigilează fiecare factură B2B, B2G și B2C, dar pune XML-ul sigilat la dispoziție în SPV doar 60 de zile de la publicare. După acest termen, emitentul și destinatarul răspund fiecare de propria copie pentru restul perioadei de păstrare; un fișier pierdut poate fi solicitat din nou de la ANAF, fără un termen de răspuns garantat.
  • Italia (SDI) stochează o copie, iar agenția fiscală oferă un serviciu opțional gratuit de păstrare, dar, din punct de vedere legal, fiecare parte trebuie să gestioneze sau să se aboneze la un proces de păstrare conform.
  • Franța (PA): platformele acreditate trebuie să păstreze dovezi ale propriilor obligații, dar contribuabilul rămâne pe deplin responsabil pentru arhivarea facturii de referință și a pistei de audit. Consultați ghidul nostru privind perioada de după lansare în Franța pentru modelul de platformă.
  • Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită: furnizorii de servicii acreditați transmit și, în Emiratele Arabe Unite, raportează facturile, dar responsabilitatea legală pentru înregistrări revine furnizorului. Modelul Peppol cu cinci părți utilizat în Emiratele Arabe Unite este explicat în ghidul nostru privind facturarea electronică Peppol din Emiratele Arabe Unite.
  • Germania și Belgia nu dispun deloc de o platformă centrală; arhivarea este în întregime responsabilitatea dumneavoastră.

Concluzia este simplă: tratați stocarea pe platformă ca pe o facilitate, nu ca pe sistemul dvs. de înregistrare. Diferențele la nivel de model între regimurile de validare, raportare și post-audit sunt abordate în comparația noastră între controalele continue ale tranzacțiilor și raportarea electronică periodică.

România în practică: arhivarea RO e-Factura cu o echipă locală

România este una dintre piețele principale ale Infinite și un exemplu clar al faptului că stocarea pe platformă nu este o arhivă. Fiecare factură electronică trece prin RO e-Factura, dar copia autorității dispare din SPV după 60 de zile, în timp ce termenul de păstrare curge cinci ani de la 1 iulie a anului următor (zece ani pentru documentele emise până în 2022). Companiile au nevoie, așadar, de un proces care preia XML-ul sigilat pentru fiecare factură emisă și primită, îl indexează împreună cu datele de încărcare și de stare și îl păstrează disponibil pentru un control ANAF, chiar și peste ani.

Infinite susține această piață prin propria companie din România, Infinite IT Solutions SRL, cu birou în București din 2017 și o echipă de suport bazată în România. Rețeaua noastră EDInet conectează retailerii români cu furnizorii lor; încă din 2017, aproape 1.000 de companii din România o foloseau. Astăzi, integrarea noastră RO e-Factura trimite facturile direct din ERP către sistemul național și urmărește starea validării lor, iar Infinite eArchive pentru RO e-Factura este folosit de companii precum Oriflame, Hochland Romania, Royal Canin și Auchan. Arhiva acceptă documente XML, EDIFACT și Peppol împreună cu versiunile lor PDF, stochează datele în două locații separate, în cadrul unui sistem de management certificat ISO/IEC 27001, semnalează documentele al căror termen de păstrare a expirat pentru o ștergere controlată și permite migrarea facturilor electronice pe care le-ați acumulat deja. Detalii găsiți pe pagina noastră dedicată RO e-Factura.

O arhitectură de referință pentru arhivarea facturilor electronice în mai multe țări

Companiile care arhivează în conformitate cu legislația din mai multe jurisdicții tind să se bazeze pe aceleași elemente constitutive:

  1. Un singur obiect de arhivare canonic pentru fiecare factură: fișierul structurat original (și containerul PDF pentru facturile hibride), tokenurile de autoritate (numărul KSeF și UPO, sigiliul Ministerului Finanțelor și indexul SPV din România, ștampila și hash-ul ZATCA, stările PA, dovezi de transmitere Peppol), documentele comerciale care formează pista de audit și metadatele necesare pentru recuperare (țară, contrapartidă, perioadă fiscală, data de expirare a perioadei de păstrare).
  2. Protecția integrității la preluare: un hash înregistrat într-un jurnal de tip „append-only” și, acolo unde este necesar sau se optează pentru aceasta, un sigiliu electronic calificat și o marcă temporală, cu resigilare programată înainte de expirarea certificatelor.
  3. Politici de păstrare specifice fiecărei țări, cu capacitate de păstrare legală. Ștergerea trebuie blocată pe durata unui audit, a suspendării termenului de prescripție sau a unui litigiu și trebuie documentată atunci când are loc efectiv. Ghidul AFNOR din Franța prevede în mod explicit ca distrugerea să fie trasabilă și ireversibilă.
  4. Controale privind rezidența datelor: datele UE în UE, cu acces la distanță pentru autoritățile germane și alte autorități ale UE; datele CCG fie în țară, fie pe o infrastructură care poate fi recuperată în mod demonstrabil din interiorul țării; proceduri de acces documentate pentru fiecare autoritate fiscală.
  5. Un vizualizator și o cale de export care redau fișierele XML în mod lizibil și exportă fișierele originale în bloc pentru o cerere de audit, inclusiv în formatul așteptat de autoritatea locală (de exemplu, extrase SAF-T în Portugalia, Polonia și România).
  6. Separarea de sistemul ERP. Stocarea documentelor în sistemul ERP este rareori concepută ca o arhivă imuabilă și conformă din punct de vedere legal, iar modulele suplimentare de conformitate oferite de furnizori nu constituie nici ele automat o arhivă completă; soluția obișnuită este un strat independent de arhivă electronică.

eArchive de la Infinite este construit exact pe acest model, cu profiluri de păstrare specifice fiecărei țări, integrare cu sigiliul calificat și formate de export pentru autoritățile fiscale, fiind menținut în concordanță cu modificările de reglementare urmărite în Compliance Tracker.

Greșeli frecvente de arhivare în proiectele legate de reglementări

  • Arhivarea fișierelor PDF și eliminarea celor XML. O practică frecventă în departamentele de contabilitate care „dispun deja” de un sistem de gestionare a documentelor. În Germania, România, Arabia Saudită și conform regulilor Factur-X din Franța, acest lucru încalcă conformitatea.
  • Presupunerea că perioada de păstrare este cea mai lungă peste tot. Păstrarea excesivă nu este gratuită: datele cu caracter personal din facturi sunt supuse principiului minimizării prevăzut de GDPR, iar unele țări scurtează acum perioadele de păstrare, în loc să le prelungească. Utilizați termenele reale specifice fiecărei țări.
  • Calcularea termenului de la data facturii. Aproape toate regimurile calculează termenul de la sfârșitul anului sau al perioadei fiscale (în România, de la 1 iulie a anului următor), ceea ce adaugă până la douăsprezece luni sau mai mult la perioada de păstrare.
  • Bazarea pe copia de pe platformă. Cei zece ani ai KSeF și copia SDI nu acoperă facturile offline, facturile care nu sunt emise prin KSeF sau obligațiile fiscale neachitate, iar SPV din România păstrează XML-ul sigilat doar 60 de zile.
  • Ignorarea expirării certificatului. Un sigiliu calificat care nu poate fi validat în al optulea an constituie o dovadă mai slabă decât o pistă de audit documentată.
  • Lipsa unui plan de ieșire din partea furnizorului de arhivare. Perioada de păstrare depășește durata majorității contractelor cu furnizorii; este necesar exportul în bloc în formatul original și cu metadate standard.

Întrebări frecvente

Cât timp trebuie păstrate facturile electronice în UE?

Nu există o perioadă unică la nivelul UE. Directiva TVA lasă la latitudinea fiecărui stat membru stabilirea perioadei de păstrare, astfel încât regula generală variază de la 4 ani în Spania la 10 ani în Italia și Portugalia, Germania având o perioadă de 8 ani, Belgia și Țările de Jos de 7 ani, România de 5 ani, iar Franța trecând de la 6 la 10 ani pentru documentele fiscale a căror perioadă de păstrare expiră după 1 ianuarie 2027. Legislația contabilă prevede adesea perioade mai lungi decât legislația privind TVA-ul.

Este obligatorie semnătura digitală pentru facturile electronice?

Nu, în majoritatea țărilor din UE. Conform articolului 233 din Directiva TVA, o semnătură electronică calificată sau un sigiliu electronic calificat reprezintă una dintre cele trei modalități acceptate de a asigura autenticitatea și integritatea, alături de controalele interne cu o pistă de audit fiabilă și EDI. Aceasta este obligatorie în anumite regimuri, cum ar fi cel din Egipt, pentru facturile din faza 2 din Arabia Saudită (ștampilă criptografică), pentru facturile PDF din Portugalia începând cu 1 ianuarie 2026 și pentru pachetele de conservare din Italia.

KSeF arhivează facturile pentru contribuabilii polonezi?

Da, pentru facturile structurate emise prin intermediul sistemului. KSeF le păstrează timp de 10 ani, termen calculat de la sfârșitul anului de emitere, iar contribuabilii nu au nevoie de o arhivă separată pentru aceste facturi în perioada respectivă. După 10 ani, sau atât timp cât există o obligație fiscală neachitată, precum și pentru orice factură emisă în afara sistemului KSeF, contribuabilul trebuie să păstreze facturile în mod independent.

Cât timp trebuie păstrate facturile RO e-Factura în România?

Cinci ani pentru facturile și celelalte documente justificative emise începând cu 2023, calculați de la 1 iulie a anului următor încheierii exercițiului financiar, conform Legii 82/1991 modificate prin Legea 36/2023; documentele emise până la 31 decembrie 2022 păstrează vechiul termen de 10 ani. Versiunea care trebuie păstrată este XML-ul sigilat de Ministerul Finanțelor, pe care SPV îl pune la dispoziție doar 60 de zile.

Facturile electronice pot fi arhivate pe servere din afara țării?

Adesea, dar cu anumite condiții. Germania permite stocarea oriunde în UE cu acces complet de la distanță, Țările de Jos permit stocarea în străinătate dacă autoritatea fiscală păstrează accesul, iar liniile directoare ale Ministerului Finanțelor din Emiratele Arabe Unite acceptă serverele străine, cu condiția ca înregistrările să poată fi recuperate și reproduse pentru FTA. Arabia Saudită se așteaptă ca înregistrările să fie accesibile din interiorul Regatului, iar unii consultanți interpretează regulile ca impunând utilizarea unor servere situate în țară. Verificați regulile fiecărei țări înainte de a consolida o arhivă într-o singură regiune.

Următorul pas: verificați arhiva înainte de intrarea în vigoare a următorului mandat

SPV din România elimină fiecare factură sigilată din zona de descărcare după 60 de zile, obligația de emitere a facturilor în Germania intră în vigoare la 1 ianuarie 2027, în Slovacia la aceeași dată, în Spania în octombrie 2027, iar în Emiratele Arabe Unite în ianuarie și iulie 2027. Fiecare dintre aceste regimuri va genera facturi care trebuie să rămână verificabile până la sfârșitul anilor 2030. Dacă doriți o analiză pe fiecare țară în parte a setărilor dvs. actuale de păstrare, a metodei de integritate și a locației datelor, sau o demonstrație a modului în care eArchive de la Infinite gestionează aceste aspecte, inclusiv pentru RO e-Factura, contactați echipa noastră de conformitate în materie de facturare electronică.

Cerințele privind arhivarea facturilor electronice în UE și în țările din CCG: explicații privind perioadele de păstrare, integritatea și semnăturile digitale

Cerințele privind arhivarea facturilor electronice în UE și în țările din CCG: explicații privind perioadele de păstrare, integritatea și semnăturile digitale

Fiecare mandat de facturare electronică se încheie în același mod: cu un fișier care trebuie păstrat, neschimbat, timp de ani de zile. Cu toate...

Read More
Cum să alegi un furnizor de servicii EDI în 2027: 10 criterii pentru companiile care trebuie să se conformeze cerințelor privind facturarea electronică

Cum să alegi un furnizor de servicii EDI în 2027: 10 criterii pentru companiile care trebuie să se conformeze cerințelor privind facturarea electronică

Alegerea unui furnizor de servicii EDI era, în trecut, o decizie legată de lanțul de aprovizionare: cu ce retaileri era deja conectat, cât de repede...

Read More
Obligativitatea facturării electronice în Spania: termenele încep la 6 octombrie 2027, în timp ce Verifactu amână data până în 2028

Obligativitatea facturării electronice în Spania: termenele încep la 6 octombrie 2027, în timp ce Verifactu amână data până în 2028

Obligativitatea facturării electronice în Spania are în sfârșit date fixe. La 5 octombrie 2026, Monitorul Oficial al Statului (BOE) a publicat...

Read More